sâmbătă, 23 iunie 2012

Draga Blogule,

A trecut destul timp de cand nu te-am mai deschis, destul timp in care s-au intamplat destule lucruri si bune si mai putin bune. Sa vedem unde am ramas. Ah da, era o zi de vara frumoasa in sinea ei, dar importanta pentru destule persoane. Un examen important, un examen care facea parte dintr-un examen mare, al maturitatii. De fapt se zice BAC :P Dar unora le mai place sa ii mai spuna si asa. Nu am pornit de acasa cu un gand anume, dar uite ca s-a intamplat...examenul a trecut, legaturile sau mai corect "colegii de lucru" au ramas. Pana la urma ce a ramas? A ramas persoana in cauza cu care s-a continuat si s-a continuat sa se vorbeasca. Hmmm la inceput putin straniu, apoi mai putin amuzant...si incetul cu incetul, cu foarte incetul s-a ajuns la ceva putin mai serios. Nu mai era o oportunitate ci o nesecitate. A fost frumos...:-< In continuare au urmat destule ore in sir amuzante pline de povesti si albinute si buburuze. In spatele unei masti de gheata pe care o purtam, cu toate ca era vara, se afla acolo in suflet o cutiuta incuiata bine care pe zi ce trecea se descuia... Si zilele treceau si noi ne intelegeam din ce in ce mai bine. Nu, nu am uitat ce imi propusesem inainte, am fost destul de precauta...poate chiar prea... Cu povesti, cu contraziceri din plin a trecut si vara... E toamna...loc nou, persoane noi, totul nou...De ce? Raspuns: Etapa noua din viata:D... Ne scriam ceva mai rar dar totusi o firmitura de siguranta care ma facea sa zambesc inca mai era. Vine iarna...plina de magie si de mister, si de fulgi de zapada, o iarna alba si linistita. Mos Craciun a trecut si pe la noi si ne-a binecuvantat cu o perioada senina si frumoasa. A fost o frumoasa perioada cu iarna si zapada. Sufletul imi zambea intr-un fel, acum noi emancipasem...Noua corespondenta: mesaje...:D! Cand vine primavara nu toata lumea ar trebui sa zambeasca? Nu toata lumea trebuie sa fie fericita? Poate nu:( Legatura aceea speciala s-a rupt intr-o primavara (rima:D)...in spatele cortinei mai era o "ea"...Bine sa continuam... Sa trecem peste...doar speranta moare ultima nu? Focul aprins de atata timp a mai avut apoi o izbucnire...inca il mai tineam aprins...mohnea...cand deodata fara sens si fara inteles a fost stins cu piciorul...a fost calcat. Fara o explicatie in plus... Ce a ramas? Cenusa din sufletul ei...el?I-a transmis din privire un mare "Nu-mi pasa, am o viata noua, o fata noua" . Eh, doar ea e fata puternica, a cazut dar stie sa se ridice, stie sa se uite inainte, desi rana inca o simte, inca o are. Pentru cat timp? Nici ea nu stie... In capul ei ii bantuie o groaza de intrebari care nu-si vor gasi niciodata raspunsul...ea stie asta. Acum regreta ziua aceea...mai bine nu era. Niciodata nu i-a trecut prin minte asta...Oare sa fi fost el un actor prea bun? Dar cu ce scop? Oare si-a facut filmul l-a copiat pe un cd pe care l-a aruncat undeva de unde l-a prins prafu'? Si-a facut filmul la care acum il vzioneaza impreuna cu ea? Oare...oare el a tinut macar un pic? dar de ce a plecat? De ce a luptat 99 metrii si cand sa ajunga la 100 s-a intors inapoi? :(( Eh, asta e. Noapte buna blogule>:D

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu