marți, 27 decembrie 2011

Singuratatea impartita la doi...

Spune-i ca nu m-a ranit... Nimic din tot ce-a fost spus si a fost intamplat nu m-a atins. Sau daca da, mult prea putin... Nu m-a durut. Ochii astia senini pe care i-a iubit n-au varsat o lacrima. Spune-i ca nu are nicio vina, ca nu exista niciun vinovat... Viata e tot timpul incurcata. Spune-i ca nu a fost o tragedie, ci o impletire fireasca de visuri, vise si veridicitate. Spune-i ca nu a fost o drama, ci o realitate in mai multe acte. Spune-i ca nu s-au tras inca cortinele, ca urmeaza noi si noi reprezentatii... Spune-i ca iubesc simplu cu aceeasi inima pe care a legat-o odinioara cu noduri complicate. Aminteste-i ca pe unde a trecut o data, nu se mai trece asa usor a doua oara.

Spune-i ca toate trec si ca un noroc chior si olog ne-a picat din cer: PUTEM, da da, PUTEM UITA. Spune-i ca sub haine, prin cearsafuri, in oglinda si in fata noastra nu ne putem ascunde de noi insine. Spune-i ca oamenii sunt intelegatori, mi s-a explicat de ce este necesar sa suferim din cand in cand. Spune-i ca eu acum m-am luminat. Am inteles, n-ar fi trebuie sa astept de la el lamuriri. Spune-i ca toate trec, ca nimic nu se opreste la nimeni in poarta. Ca eu pot rade de noi si de lumea mea pierduta. Spune-i ca nu mai plang asa usor sau... Mai bine spune-i ca nu am plans niciodata. Spune-i ca am invatat ca iubirea este o iluzie confuza si ca atunci cand ne trezim din ea ne vedem lucizi. Spune-i ca mintea si se insela cand credea ca nu putem trai si fara iubire. Eu am putut o perioada.

Spune-i ca sunt mii de lucruri care imi fac viata mai frumoasa si ca pe zi ce trece devin mai imbujorata. Spune-i ca greselile trecute m-au trezit la prezent si ca viitorul mi se pare fum. Spune-i ca m-am iertat, ca l-am iertat... Spune-i ca am invatat cum sa traiesc in urma sa, ca ceea ce se da nu se mai ia inapoi. Sa nu ceara ceea ce a fost. Eu nu mai am ce sa-i dau. Spune-i ca nimeni nu este de neinlocuit, o sa gaseasca mai repede ca mine niste ochi frumosi. Poate i-a si gasit...
Spune-i ca destinul ne mai pune si piedici, ca nu e nimic vulgar intr-o iubire care nu mai este. Spune-i ca nu cred in datorii neplatite, nu ma prezint zilnic cu flori la morminte. Spune-i ca nu mai mi-e frica sa fiu ranita din nou, ca nimeni nu mai poate asa cum a reusit el. Spune-i ca stiu. Ca asa cum am iubit nu va mai fi. Spune-i ca viata este reala, dar iubirile nu. Iubirile trec toate, ramane doar fumul... Spune-i ca trebuie sa ne multumim reciproc ca am uitat unul de altul. Spune-i ca iubirile trec, nici macar amintirea nu mai ramane. Spune-i tu! Mie imi lipsesc curajul si adevarul. Orice, te rog.. Numai sa-i spui..