marți, 26 aprilie 2011

Amintiri intr-o cutie de pantofi

Sunt zile care trec nepretuite. Sunt oameni care pleaca fara sa lase nimic in urma. Sunt momente care ne lasa reci. Dar sunt amintiri care ne inalta. Amintiri care ne arata pentru ce traim, care ne conduc spre taramuri de mult uitate, care ne induc o stare de euforie si care ne incurajeaza mai departe.



Amintiri care ne ofera certitudinea ca viata e o tainica speranta. Ne amintim de momentul in care l-am cunoscut pe partenerul nostru, de emotiile primelor intalniri si a primelor declaratii, de zilele pline de haz petrecute cu anumite persoane dragi, de calatoriile si plimbarile in locuri noi si surprinzatoare, de vestile bune care ne-au incantat saptamani intregi, de mici realizari care ne-au facut sufletul sa vibreze ca niciodata, de clipe minunate si reprezentative din copilaria noastra, de activitati care ne-au ajutat sa ne descoperim unele dintre talente, de persoane care ne-au fost alaturi si poate acum nu mai sunt, de primele noastre examene importante, de perioada din generala, de anii din liceu cu cele mai nastrusnice intamplari, de primii nostri bani realizati prin eforturi proprii, de primele noastre cumparaturi, de cele mai frumoase carti citite, care intr-un fel sau altul ne-au influentat viata spre bine si de toti anii care au trecut atat cu bune cat si cu rele. Gustul dulce al amintirilor


Amintirile sunt cele mai frumoase comori si poate cele mai pretioase din cate exista. Ele ne formeaza trecutul si ne face sa ne simtim mandri indiferent de trecutul nostru. Caci multi dintre noi au un trecut care le trezeste tristete, ranchiuna, regret si suferinta. Multora ne-a lipst ceva: fie o familie, fie dragostea, fie copilaria, fie toate la un loc…



Poate azi aratam diferit. Avem spatiul nostru intim, avem un job convenabil, diverse experiente, am invatat multe lucruri si percepem altfel viitorul. Dar asta nu inseamna ca nu avem probleme sau ca nu exista dureri vechi care ne macina. In spatele unui chip frumos intotdeauna se ascunde o durere. Chiar daca multi nu vor sa recunoasca, din mandrie, sau pentru ca pur si simplu vor sa uite, in adancul sufletului lor exista rani adanci lasate din trecut si care, poate, nu o sa se cicatrizeze niciodata.



Sunt mii de situatii care ne fac sa aplecam capul cand ne gandim, dar e de ajuns sa privim in oglinda, acum in prezent, pentru a realiza ca nimic nu a fost in zadar. Indiferent de ce am fost, importanta e izbanda noastra. Poate nu suntem mai buni ca ceilalti care au avut totul de la bun inceput, dar suntem mai curajosi si mai dornici de a trai pentru ca am cunoscut mai multe laturi ale existentei umane. Si ce daca nu am avut totul? Si ce daca trecutul ne trezeste suferinta? Avem acum si suntem multumiti. Stim sa apreciem si sa pretuim prezentul mai bine ca niciodata. Orizontul ni se pare mai larg si plin de surprize, iar noi suntem pregatiti pentru orice. Intotdeauna se poate si mai rau, dar acum avem puterea sa credem ca se poate mult mai bine. Oricum ar fi fost, e trecutul nostru si trebuie sa rupem din el ce a fost frumos si tot ce ne-a ajutat sa ajungem aici. Fie ca ne place, fie ca nu, a avut un rol important in dezvoltarea noastra personala.

marți, 12 aprilie 2011

Hey...

Vise,iubire,emotii
Pe care se pare ca le stim cu totii
Cine se gandea
Ca se poate spulbera
O iubire din titan
Ne iubeam chiar daca n-aveam nici un ban.
Stiu ca iti amintesti tot
Nu ai cum sa uiti,nu poti sa treci peste
Nu ai cum sa minti
Eram doar noi doi si soarele
Dimineata peste roua care ne uda picioarele
In urmatoarele zile
Principalul scop si gand
Era sa stam impreuna ore intregi la rand
Diminetile dispareau intr-o secunda
Soarele deja incepea sa se ascunda
Ne uitam la astre
Zburam cu ele
Aveam nopti albe
Cu luna printre stele
Coboram din cer cand trebuia sa pleci
Acum,singur bat pasul pe acelashi drum
Pe carare,acolo jos in vale
Tremura la fel ca flacara de lumanare
Ma doare foarte tare,dar trec peste
Chiar daca mereu ma ud cu lacrimi pe zestre
E trist, afara stropii incep sa cada
Inima mea plange si nu vreau sa vada
Nu vreau sa vada pentru ca nu intelege
Cum a trecut timpul si mie tot nu-mi trece
Pot trece peste o rana sau o palma
Dar sentimentele sunt cea mai dura arma
Cea mai dura drama
Care ma invinge
Arde ca o torta care nu se stinge
Vad blocurile,toate locurile
Toate cladirile imi trezesc amintirile
Eram la liceu si era dimineata
Desi nu esti aici te am in fata.


Aceasi banca,acelasi pom
Sentimente sincere in acelasi om
Dar fara somn ca nu mai dorm
Apar cosmarurile si sunt mult prea negre noptile
Aveam un vis cand ai plecat s-a stins
Acum cand inchid ploapele sunt in abis
Eram in paradis, ma ridicai de pe sol
Acum stau pe pamant cu sufletul gol.
Trist, vroiam sa fie bine,sa redau placere
Cand vorbesc de noi,sa simt o mangaiere
E multa durere nici pe departe bine
Cand ai plecat se pare,ca le-ai luat cu tine
Incalzit de raze,invelit de nea
Timpul arde zile din viata mea
Dar la aceasi banca si la acelasi pom
Eu te astept pentru ca sunt acelasi om
Te vad,te simt,tip tare,ma mint
Am incercat sa te ating,acum incerc sa te prind
Colind strazi prin care ne plimbam
Pe care ne tineam de mana si promiteam
Eu ce zic acum simt pe bune
Ma simt de parca am pierdut ce am avut mai scump pe lume.
Las timpul sa treaca si parca imi adoarme sufletul pe lac leganat intr-o barca
E vara,e seara iara,
Suparat sub cer imi aprind o tigara
Ma retrag in scara ca incepe sa ploua
Inca ma gandesc la noi doi 8 ore din 9
Vad blocurile toate locurile
Toate cladirile imi trezesc amintirile
Nu mai esti la liceu,nu mai e dimineata
Nu te tin de mana
Dar te am ïn fata...

joi, 7 aprilie 2011

Ramane cerul iar penele negre s-au stins.

Am fost ce am fost
Iubire de sange de muchie de cutit
Si soare cu dinti
Si caldura de gheata


Pene pe cer
Mari si mici tipatoare
Astazi sunt ciori care pleaca spre focu-aprins
Batute de vant, arse de soare
Ma striga pe nume sau doar imi pare
Ramane cerul iar penele negre s-au stins.

Tu pasare alba
Alina-ma ,du-ma departe
Spre tarmuri in larg
Unde-I cer zburator, copaci vorbitori
Si motanul ce sta incaltat pe un nor
Si ma duce-n poveste…

Te simt cum te zbati in pamant
Prin vene curgi mai subtire ca ata
Am fost si voi fi iubire nebuna coapta la soare cu luna
Purtata prin lume…de mana ta
Si spune-mi pe nume!