luni, 29 martie 2010

Harta iubirii

........................................... it.s the same old theme since.......:(

joi, 25 martie 2010

N.S:



"I trust I make myself obscure"......sper ca sunt greu de inteles...vreau sa sper ca nu ma exprim prea clar...

" Asupra mea se zoresc clipa de clipa tot mai dese asalturi ale fericirii..."

"Sentimente poate avea oricine. Si care dintre puterile psihice sta mai in apropiarea lacrimilor decat sentimentul?...Plang usor...prea usor..."

miercuri, 24 martie 2010

Shhhhhhhhhh..........Be Quiet!...She Is Sleeping..........

marți, 23 martie 2010

Povestea mea de amor
Spune ca te ador
E poveste dar nu pot sa mint

Spun doar ce simt
Povestea noastra as vrea
Sa-mi aduca dragostea
Ce in suflet o purtai candva
Adu-mi inapoi povestea...

miercuri, 17 martie 2010

Azi nuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu Azi Nu

luni, 15 martie 2010

Te rog, nu-mi spune asta!

Nu-mi spune ca e mai bine asa. Nu-mi plac cuvintele astea. Nu are cum sa fie asa. Poate fi altfel, dar nu mai bine. Sufletul meu e rupt in acel loc. Am trait langa el, stii ca l-am iubit. Cuvintele tale sunt doar niste cuvinte, iar inima mea are cu totul alt vocabular

M-am despartit. Stiu ca nu l-ai placut. Nu ma intereseaza de ce. A fost omul meu, o viata de om. Esti prietena mea si esti acum langa mine. Te rog, nu-mi spune asta!

Te rog, nu-mi spune asta:

Nu-mi spune ca e mai bine asa. Nu-mi plac cuvintele astea. Nu are cum sa fie asa. Poate fi altfel, dar nu mai bine. Sufletul meu e rupt in acel loc. Am trait langa el, stii ca l-am iubit. Cuvintele tale sunt doar niste cuvinte, iar inima mea are cu totul alt vocabular.

Nu-mi spune ca nu mai era iubire. Lasa sabloanele cu obisnuinta, dependenta de celalalt. Eu sufar acum si tu dai verdicte. Minimalizezi sentimentele mele.

Nu il vorbi de rau. Stiu ca uneori ai suferit alaturi de mine.. Stiu ca si tu ii reprosezi multe..dar eu am trait langa el…e trecutul meu… te rog, nu-l vorbi de rau…


Am mare nevoie de tine!

Daca...

Daca as fi fost mereu langa tine, ai fi fost langa mine acum. Daca am fi avut o lume formata din noi doi, noi doi am fi fost o lume acum. Daca as fi fost eu insami si nu eu si tu, as fi fost eu si acum.



Si totusi...

Daca as fi avut incredere in tine as fi fost si acum in dreapta ta, cu parul rasfirat pe bratul tau si cu fruntea peste buzele tale.

Daca te-as fi iubit orbeste, nu as mai fi avut acum nevoie de ochelari. As fi privit mereu prin tine frumusetea vietii nebune in doi-doi oameni mirosind a parfum de alcool.

Daca te-as fi simtit langa mine as fi stat langa tine o viata... dar erai mereu in camera de langa noi, in zbor sau cine stie unde iti umbla gandul... caci langa mine era capul gol.

Daca te-as fi sarutat vreodata pana in adancul sufletului si nu doar peste buzele dulci, m-ai fi sarutat acum...
Daca as fi fost mereu langa tine, ai fi fost langa mine acum.
Daca am fi avut o lume formata din noi doi... noi doi am fi fost o lume acum.
Daca as fi fost eu insami si nu eu si tu... as fi fost eu si acum!
Si daca nu e "daca" cel mai trist cuvant din lume, daca nu ocupa locul 1 in inima ta... gaseste-mi tu un altul... pe care sa nu-l pot uita!

Ieri versus azi

Azi iti traiesti intens realitatea. Ieri ofereai incredere, timp, visuri, disponibilitate, un umar de poposit, zambete de inseninat, de dat, de inchiriat, de luat acasa pentru totdeauna, amintiri din viitor, putere, slabiciune, iertare. Azi in sfarsit incepe sa ti se ofere.

Ieri credeai ca nimic nu va mai fi cum a fost.
Azi... ai vazut ca ai avut dreptate.

Ieri te intrebai daca durerea de azi o sa fie si maine la fel de intensa.
Azi... speri ca maine nu o sa o mai gasesti acolo.

Ieri bajbaiai pierduta si trista, te impiedicai cam des si nu stiai cum sa-ti opresti lacrimile din curs.
Azi... gasesti batista sa iti stergi lacrimile si incerci sa zambesti larg.

Ieri te aruncai in iubire fara sa auzi, fara sa vezi, fara sa clipesti, cu entuziasm, golita de ranchiuna, cu foame, cu sete, pentru a face din viata ta poveste.
Azi... iti traiesti intens realitatea.

Ieri credeai in clipa trecuta si in clipa prezenta, te bucurai de tot ceea ce ai si ai avut si te speriai de viitorul sumbru si nesigur.
Azi... crezi cel mai mult in viitor.

Ieri iti doreai sa uiti, sa tratezi cu indiferenta, sa lasi, sa te lase, sa intorci spatele, sa pleci, sa mai intorci capul inspre monstrul numit trecut, sa uiti, sa uiti si.. sa uiti din nou.
Azi... ai uitat.


Ieri ofereai incredere, timp, visuri, disponibilitate, un umar de poposit, zambete de inseninat, de dat, de inchiriat, de luat acasa pentru totdeauna, amintiri din viitor, putere, slabiciune, iertare.
Azi... in sfarsit incepe sa ti se ofere si tie.

Ieri te abandonai de buna voie tristetii, visarii, gandului, unor minciuni placut de false, unei iubiri apuse, infricosator de falsa.
Azi... incepi sa fugaresti fantomele trecutului.

Ieri credeai pe rand in armonie, echilibru, frumusete, regenerare, iubire. Ieri le-ai pierdut pe toate.
Azi... ai lasat in urma utopia fericirii si lupti pentru o iubire adevarata.

Maine vei fi si mai bine!

Amintiri...

Amintiri, scumpe amintiri, cum loviti voi cu putere in moalele sufletului... si apoi va duceti linistit. Prea linistit... Cum zguduiti sufletele pentru cateva secunde si apoi le lasati in transa, cum umpleti goluri pe care prezentul refuza sa le aduca. Si cum apoi plecati... Cum plecati hain si las! Ca si cum nu ati fi fost.

Cum umpleti ochii de lacrimi si gura de zambet, cum strangeti sufletul si dati palpitatii trupului... Dar... cum reusiti???... Nu sunteti decat niste biete amintiri. Iar eu... eu sunt reala. Eu sunt aici
.

Amintiri... dragile noastre amintiri... cum vin ele ca o incursiune blanda si trecatoare intr-un trecut dus, ingropat, rasgropat, dar neinviat din morti si te imbratiseaza cu dragoste si dor. Amintirile... besmeticele, frumoasele, naivele, viclenele, inselatoarele, asteptatele vin involuntar, nu cand le ceri tu. Te lovesc pe neasteptate si coltul cel mic de inima se umple de fericire, caldura, nostalgie, amaraciune, tristete, viata si reinviere. Ah.. cum vin ele... cum pleaca....Amintiri...

Tocmai cand le crezi departe, la mii de ani lumina de tine, de trairile tale si de ceea ce ai simtit vreodata... se gaseste un ceva care nu te lasa sa le rupi odata pentru totdeauna fiinta. Dar trecutul te vrea. Se incapataneaza sa revina. Si lui i-a fost dor de tine. Si tie. Si ce imbratisare mai dureroasa, mai pasionala si mai imposibila ca aceasta poate exista in universul tau, in lumea altora....


Am spus ca am uitat. Dar imediat dupa ce am spus-o, norul cel greu si plin de urgie s-a abatut asupra mea. Mi-am amintit. O fi fost de vina banca pe care m-am asezat. Poate ochii tulburi si incercanati pe langa care am trecut. Poate dimineata prea rapida care nu-mi da voie sa ma bucur incet de dulceata noptii si a uitarii. Poate cafeaua asta care mi se pare cam amara fara lucrurile de odinioara care obisnuiau sa-mi fie dragi. Poate felul ravasit in care m-am trezit de dimineata sau poate ca blestematele astea de vise impaturite atat de prost in propriile dorinte si mai ales pe timp de noapte.


Cand se va schimba?

Ce reprezinta aceste incercari pe care le traiesti?Cand se va schimba?

Ai constientizat cine esti, stii ce iti doresti si mai mult decat atat, te indrepti in fiecare zi spre visurile tale. Cu toate acestea emotiile, gandurile , domeniile vietii tale sunt complexe si echilbrul vine prin timp, efort, energie investite in toate aceste directii.

Ceva bizar.........

Eu sunt, Tu esti, Noi nu suntem...:(

Doar spune-i...

Spune-i ca nu are nicio vina, ca nu exista niciun vinovat. Viata e tot timpul incurcata. Spune-i ca nu a fost o drama, ci o realitate in mai multe acte. Spune-i ca nu a fost o tragedie, ci o impletire fireasca de visuri, vise si veridicitate.

Spune-i ca nu m-a ranit... Nimic din tot ce-a fost spus si a fost intamplat nu m-a atins. Sau daca da, mult prea putin... Nu m-a durut. Ochii astia senini pe care i-a iubit n-au varsat o lacrima. Spune-i ca nu are nicio vina, ca nu exista niciun vinovat... Viata e tot timpul incurcata. Spune-i ca nu a fost o tragedie, ci o impletire fireasca de visuri, vise si veridicitate. Spune-i ca nu a fost o drama, ci o realitate in mai multe acte. Spune-i ca nu s-au tras inca cortinele, ca urmeaza noi si noi reprezentatii... Spune-i ca iubesc simplu cu aceeasi inima pe care a legat-o odinioara cu noduri complicate. Aminteste-i ca pe unde a trecut o data, nu se mai trece asa usor a doua oara.

Spune-i ca usile se inchid de cele mai multe ori cu un scop si ca doar cei ca mine, cu pielea fripta si sangele tare, isi gasesc drumul pe fereastra. Spune-i, da, ca am fost tare. Spune-i ca nu a existat niciun moment in urma sa cand ochii mei vedeau doar amintiri colorate. O sa creada ca sunt fraiera si slaba. Poate ma stia de piatra... Spune-i ca am inhatat din nou iubirea si ca incerc sa gasesc in ea pe cea adevarata. Doar spune-i...

Spune-i ca iubirea e orice. Incepand cu mine, trecand la tine si dand peste altii. Ca e rau cu ea si ca te arde, dar ca fara ea esti uscat, ti-e sete de moarte, iti este terifiant de dor de viata. Spune-i ca un alt el este langa mine acum chiar daca poate nu-l mai intereseaza. El este langa mine... Spune-i ca nu l-am visat niciodata. Sa nu creada ca din cauza lui mi s-au inchis portile dorintelor sau ca ceruri nemiloase imi refuza pana si minciuna viselor. Spune-i ca incerc incredibil, ca ma straduiesc mult, ca nu i-am mai dorit niciodata bratul. Inca un pic, cat sa intind mana si sa strang cenusa din amintire si reusesc imposibilul. Aminteste-i toate astea...

Spune-i ca iubirea sau lipsa ei nu m-au transformat niciodata in monstru, ca sunt calda, vie si frumoasa. Port inca intre coaste lucrul invizibil pe care toti il poreclesc intr-un mod bizar suflet. Pricajit si palid, e inca acolo si are sanse sa creasca mare din nou. Spune-i ca sufletul asta pitic o sa iubeasca din nou, sunt 99 din 100% sigura de asta. 5 degete intregi nu s-ar topi la foc mocnit din cauza asta.

Sarutari de cinema

Jean Hector scrisese: „A fotografia inseamna a dezvalui ceea ce nu se stie.” El isi compara meseria cu aceea a unui explorator care, obosit, sfirsit, dupa ce a traversat jungla chipurilor, se cufunda in baia magica a revelatorului pentru a-si examina prada, pentru a o cantari, pentru a o corecta. Am luat-o pe brazda trasa de el, in urmarirea unui diamant verde, privirea acelei tinere care isi ratase rolul principal al vietii: rolul mamei mele, pe care trebuia sa il joace fara relas, rol menit s-o invete sa creasca."

duminică, 14 martie 2010

sâmbătă, 13 martie 2010

vineri, 12 martie 2010

Panza de paianjen



Dependenta de nefericire

Clapa 1

„Premisa fundamentala a acestei carti este aceea ca, in absenta unor evenimente exterioare ce pot provoca traume pe termen lung, incapacitatea majoritatii oamenilor de a avea viata pe care si-o doresc rezulta dintr-o dependenta de nefericire. Aceasta noua abordare conduce catre strategii eficace pentru a depasi aceasta stare de dependenta.“ Martha H. Pieper

Dependenta de nefericire

Clapa 2

Noi, femeile din ziua de azi, avem un curaj nebun. Ne propunem sa avem familie, cariera, fericire, liniste, ritm rapid si tinerete vesnica. Cum sa facem sa le putem avea pe toate? Cartile Stiletto sunt exact cele pe care trebuie sa le ai dimineata in geanta, la pauza de cafea si seara la o baie calda. Totul despre cum sa devii femeia care iti doresti sa fii! Exclusiv pentru femei.


Coperta 4

„Presupunem ca iti doresti sa citesti aceasta carte pentru ca, intr-un fel sau altul, viata ta nu este exact asa cum ti-ai imaginat ca ar trebui sa fie. in timp ce unele nemultumiri pot fi cauzate de evenimente pe care nu le poti controla, cum ar fi o boala sau transformari sociale si economice, vei descoperi in aceste pagini ca posibilitatea de a imbunatati cele mai importante aspecte din viata ta ramane mereu in mainile tale.

Mai exact, vei descoperi ca o nevoie dobandita, dar inconstienta de a-ti provoca o stare de nefericire submineaza aspecte cruciale ale sanatatii tale emotionale si fizice, ale relatiilor si vietii profesionale. Vei descoperi, de asemenea, ca nu este niciodata prea tarziu sa inveti cum sa invingi aceasta dependenta de nefericire si sa-ti faci viata mai fericita, mai bogata si mai implinita.“ Martha H. Pieper, William J. Pieper

Autor: Martha Heineman Pieper, William J. Pieper

Traducator: Nicoleta Ionela Boiangiu
Colectia: Stiletto Books

O carte aparuta la editura Curtea Veche

Despre limita de Gabriel Liiceanu

Aceasta carte s-ar fi putut intitula la fel de bine Despre libertate. Mi s-a parut insa ca este mai potrivit ca elementul care face ca libertatea sa fie libertate umana - limita deci -, si nu libertatea pur si simplu, sa dea titlul acestor pagini.

Despre limita de Gabriel LiiceanuAm numit libertatea care, ca sa functioneze, are nevoie de limite „libertate gravitationala". Cartea s-ar fi putut atunci intitula Despre libertatea umana ca libertate gravitationala.

Aceasta carte despre limita este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce ramane dupa traversarea unui spatiu populat cu limite. Limita il închide pe om mai intai in spatiul precisului. Problema este cum sa parcurgem apoi treptele precisului, pentru a ajunge la lucrurile vagi.

Aceasta carte este pâna la urma o carte despre lucrurile vagi. Lucrurile vagi sunt lucrurile cele mai importante. Dar pentru ca la aceste lucruri nu am putut ajunge decât pornind de la hotarele lumii si ale libertatii noastre, am intitulat totusi aceasta carte Despre limita.

Autor: Gabriel Liiceanu
Editura: Humanitas

Un gand, o idee

Stiu ca esti departe de slabiciunea sufletului, ca si de celelalte cusururi omenesti iar virtutea ta e spirituala, altmiteri n-as cuteza sa rascolesc o amintire in care probabil bantuim amandoi si n-as nutri speranta c-as fi in stare sa-ti usurez soarta intr-o imprejurare atat de potrivnica, in fata unui judecator atat de aspru ca tine….Mi-a dat insa incredere taria dovedita a sufletului tau si curajul pus la incercare intr-un prilej atat de miscator.

Probabilitatea faptelor si succesiunea intamplarii lor nu intra in discutie, caci drumul ce l-am ales pentru a da glas unor trairi inexplicabile trece probabil de firescul cotidian si devine inteligibil doar in mintea noastra.

Un gand, o ideeDragostea isi ingaduie uneori nazuinte de neinchipuit, iar intangibilitatea acestora formeaza o lume in care deceptiile troneaza inlocuind suveranitatea ratiunii cu un regat al stupiditatii.

Imaginea pe care am pictat-o in mintea mea, conturata cu aspecte desprinse din realitate m-au oprit sa-mi indrept privirea asupra altor oameni …dar cu toate acestea nu tintesc sa ma furisez in inima ta pentru a-ti smulge simtaminte ci doar pentru a incerca sa te inteleg. E probabil prea mult si aspir catre un pisc pe care oricat m-as stradui nu-l voi putea atinge insa aceste dorinte chinuitoare se hranesc in cele din urma din propria salbaticie iar tortura sufletului devine o stranie desfatare.

In fond ce-mi pasa mie daca pasiunea e nechibzuita fara ratiune sau daca ratiunea e neputincioasa fara pasiune… Aparent e mai usor sa inlaturi pasiuni tulburatoare decat sa le stapanesti. E mult mai la indemana sa le respingi de la inceput decat sa le domolesti o data ce s-au abatut asupra ta .Caci in clipa cand ajunge sa puna stapanire pe tine, pasiunea e mai puternica decat cel ce-si inchipuie ca o conduce si nu va putea fi cu nici un chip indepartata sau diminuata. Ratiunea este puternica numai atata timp cat se tine departe de pasiune…E asemenea omului care se prabuseste in prapastie si nu mai stie de sine caci nu mai are cum sa se impotriveasca sau sa intarzie caderea, deoarece prabusirea indeparteaza orice hotarare sau parere de rau iar el nu se mai poate opri sa nu ajunga acolo unde de fapt n-ar fi trebuit sa porneasca.

Ultimul metrou numit iubire

Universitate. Cativa tineri coboara la metrou si se indreapta spre peronul din stanga. Vorbesc, rad zgomotos, insa trecatorii putini de la acea ora sunt prea prinsi in gandurile lor pentru a le mai auzi sau simti entuziasmul. Aproape ora 14.00. Zgomotul sacadat al scarilor rulante se aude incet, calm, netulburand linistea nefireasca de la metrou. Cativa pasi ce coboara si tusea unui bolnav pe trecute.


Monitoarele agatate prea sus merg in van. Oameni rasfirati, ocupati cu stirile ziarelor, povestile cartilor sau ranile sufletului. Se ignora, desi stau de minute bune in asteptarea metroului aflat in intarziere.


Jos, pe o banca, o tanara sta cuminte cu privirea pierduta undeva in van. Dupa un timp se desprinde din amorteala dulce amara si incepe sa isi masoare degetele lungi, un pic carnoase, dar fine. Impartaseste si ea apatia celorlalti, dar altfel, intr-un mod mai resemnat, mai calm si mai dureros. Nu pare grabita si nici deranjata ca ceasul de la capatul peronului indica deja 15 minute de la trecerea ultimului metrou. Priveste in jurul ei, ofteaza lung, de parca aerul din plamani nu ii mai este suficient si se rezeama din nou de spatarul scaunului rosu.


Parul i se misca usor, iar aerul rece pe care incepeau sa il simta toti trecatorii ii determinara sa se ridice si sa isi inchida pentru cateva clipe ochii, cartea sau inima.


Ultimul metrou numit iubireMetroul sosi, incetini si tiuitul usilor rasuna dincolo de scari. Era momentul trecerii: cand usile se deschideau si oamenii faceau schimb de vise, rani sau ganduri, cand clipele de zbucium sau liniste luau sfarsit si in cateva minute reveneai la suprafata, inaintand tacut si mecanic prinre ceilalti trecatori.


Exista ceva ciudat in metrou: poate lumina alb galbuie, scaunele albastre si adierea rece a aerului conditionat. Ele, sau pur si simplu pasagerul din fata ta te determinau sa te scufunzi in ganduri sau sa privesti pe geamul negru ce de fiecare data iti arata cruda, obisnuita, intotdeauna adevarata realitate: pe tine.


Tanara urca si ea intr-un astfel de metrou care circula cand si cand in statii neprevazute. Nu presimti defel pericolul, asa ca se cuibari pe un scaun ascuns si isi vara barbia mica in gulerul inalt al hainei sale. Nu era nimeni in fata-i, ba mai mult, prea putine persoane chiar si pentru acea ora, insa simti deindata ochii lor ce o cercetau. Nu avea sa inteleaga niciodata de ce unii trebuie sa iti intre cu forta in suflet, in privire, in amintiri si in dureri.

Am nevoie de raspunsuri

Unii o privesc ca pe o tragedie, altii o privesc ca pe o sarbatoare. Se numeste viata si intruchipeaza o complexa calatorie.

Un amestec intr-o lupta pentru supravietuire si teluri, visuri. Fara indoiala experientele trecute, statutul si modul in care ai trait pana in prezent iti influenteaza modul in care privesti acest drum numit viata.
Si totusi, trec ani intregi si perioade indelungate in care ramanem blocati intr-o ambitie, un vis fals, care nu ne aduce satisfactie ci doar gustul repetat al dezamagirii. In aceste momente e imperios necesar sa te intrebi daca intr-adevar e ceea ce iti doresti de la viata.

Poate toata viata te-ai agatat de visul de a fi actrita. Auditii, peste auditii si cu fiecare o noua dezamagire, un nou sentiment de neputinta. Continui sa te agati cu dintii de aceasta meserie, desi pasiunea te-a parasit demult, desi succesul nu pare a se intrevede printre zorii diminetii. Sa fie oare refuzul de a primi esecul ca pe o experienta, sa fie imposibilitatea de a accepta ca ambitia careia i-ai alocat atata timp care nu pare a avea un final fericit?

Poate e momentul sa incerci altceva. Poate e momentul sa-ti iei timp si sa stopezi ceea ce nu functioneaza. Adesea oamenii continua sa faca aceleasi lucruri care nu functioneaza. Personal e peste puterea mea de intelegere acum, insa recunosc ca in trecutul meu au existat asemenea situatii si am procedat exact ca tine.

Asa se intampla cand te lasi in voia sortii, cand duci o existenta nedirijata, si cand nu detii instrumentele pentru a ajunge acolo unde iti doresti.

Alegerile, sunt cele mai importante in viata noastra. Continuam insa sa ne plangem. Sa aruncam vina, pe parinti, pe sot, pe absolut oricine pentru ca nu vrem sa ne asumam responsabilitatea pentru ceea ce traim. Daca pe tine te satisface sa traiesti in minciuna eu nu am nici o problema, dar mai devreme sau mai tarziu tot iti va spune cineva crudul adevar in fata.

Figured you out

Cu ce scop? Ce rost are? Ce conteaza? De ce? Pentru ce? Ce sens mai are?

Nu mai conteaza, Nu mai are niciun rost, Nu mai este timp pentru asta...sa punem punct...bine tu ai decis...o sa uitam oare?

joi, 11 martie 2010

Heyyyyy

Ia-ma-n zboooooooooorrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr

sâmbătă, 6 martie 2010

marți, 2 martie 2010

~~~~~

~~~~~OCHII TAI CAPRUIII~~~~~

Plictiseala

gfjrehlgewgldfjgvblrejytueflrfjgdskyufgldgelfkweuyfkEL.FYH;EWIUYFLYREWFG,DSHFHRELIUQFGLRUFJDHFLUERLGFULKJFH;.KUREYHFGURRF;IGKERUHGLI

You...:(

trec noptile intruna, sunt doar EU si luna...:(